Perioada 2016-2018 a fost o perioadă cu grele încercări în zona construcţiilor, o perioadă în care economia României a crescut, iar sectorul construcţiilor a scăzut (2016,2017) sau a stagnat 2018.
2019 a venit cu un suflu nou şi cu creştere în zona construcţiilor, trimestrul al doilea înregistrând un +21% faţă de trimestrul doi din 2018. Ce mi se pare foarte important în momentul acesta, este cum gestionăm aceasta creştere şi ce facem să o păstrăm pe termen lung.
Anii au trecut, dar oamenii s-au schimbat?
La nivel mondial se discută despre Revoluţia Industrială 4.0, care va schimba felul în care se produc bunuri aproape la fel ca de mult ca revoluţiile industriale precedente:
  • mecanizarea cu ajutorul apei şi a aburului
  • crearea liniilor de producţie care funcţionează cu electricitate
  • introducerea computerelor în producţie
În tot acest proces, oare construcţiile vor reuşi să ţină pasul atât la nivel mondial, cât şi la nivelul României? Anii din “boom-ul” economic ne-au arătat cât de mult rău poate face risipa şi la ce poate duce strategia de “lasă mă că ne descurcăm noi”. Toată structura era aşa de firavă încât s-a dărâmat la fel de uşor ca un castel de cărţi de joc de la care ai scos o piesă.
Industria construcţiilor a fost mai mereu una reticenţa la schimbare tocmai pentru că este legată de una dintre nevoile primare ale omului, nevoia de adăpost. Dar această reticenţă a dus pe termen lung la un proces greoi şi din care toată lumea pierde bani. Cum este împărţită responsabilitatea unui proiect în construcţii?
Responsabilitatea proiectului de construcţii
Beneficiarul
Nu contează că vorbim despre un proiect privat sau despre un proiect public, cea mai importantă responsabilitatea a beneficiarului este de a-şi dimensiona proiectul în funcţie de nevoile pe care le are. Astfel nu ar trebui sa ne întâlnim cu situaţii în care o familie cu un singur copil locuieşte într-o casă cu 7 dormitoare, dar care a rămas netencuită din lipsa de fonduri sau să ne trezim cu o sală de sport de 5.000 de locuri într-o comună cu 7.000 de locuitori.
Asta înseamnă că fiecare beneficiar ar trebui să treacă prin procesul de creare a unei note conceptuale. Nota conceptuală justifică oportunitatea şi necesitatea realizării unui proiect. În cadrul notei conceptuale trebuie să avem şi un prim cost estimat. Din fericire costul estimat la nota conceptuală nu este restrictiv.
Chiar dacă costul nu este restrictiv asta nu înseamnă că nu trebuie să fim atenţi la el, pentru că rolul esenţial al notei conceptuale este de a analiza nevoia beneficiarului în concordanţă cu capabilitatea sa.
Tot beneficiarul este cel care este responsabil de tema de proiectare (chiar dacă aceasta poate fi realizată de proiectant). Practic în cadrul acestui proces începe comunicarea dintre beneficiar şi arhitect/proiectant, iar aceştia decid împreună ce se va executa.
Proiectantul/Arhitectul
Acesta intra cu adevărat în poveste la crearea studiului de fezabilitate (SF) unde se realizează documentaţia tehnico-economică care cuprinde soluţiile funcţionale, tehnologice, constructive şi economice. Daca în investiţiile publice, studiul de fezabilitate este obligatoriu, iar costul care se estimează în cadrul Studiului de Fezabilitate sunt restrictive şi nu pot fi depăşite în cadrul proiectului tehnic (PT) sau în execuţie, la investiţiile private în locul etapei de SF, beneficiarul  se rezumă la a căuta pe internet cât mai costă m2 de construcţie sau vorbeşte el cu un prieten care a construit de curând.
Ambele abordări aduc multe probleme în proces.
  • În cazul SF-ului de la investiţiile publice, arhitectul/proiectantul trebuie să facă de la început mare parte din proiectare, ceea ce generează costuri care de multe ori nu sunt suportate de beneficiar. În momentul acesta la eDevize lucrăm la un proiect împreună cu Ordinul Arhitecţilor Români din Bucureşti prin care sa simplificăm modul în care se obţine un cost estimate bun la SF
  • Beneficiarul privat nu poate să ia decizii în cunoştinţă de cauză şi de multe ori este supra optimist legat de costul final al construcţiei, asta din păcate duce la multe proiecte nefinalizate
Companiile de construcţii şi instalaţii
Companiile de construcţii şi instalaţii de multe ori nu acordă suficient timp fazei de ofertare şi planificare a unui proiect, iar asta îi face “să meargă în orb”.  O ofertare corectă a procesului ne va ajuta să ştim clar care sunt costurile şi să nu mai ajungem în situaţia în care trebuie să folosim materiale de o calitate inferioară sau să aducem bani de acasă. În era vitezei, va trebui să ne adaptăm şi să folosim unelte IT care să ne ajute în procesele noastre. Ofertarea nu se mai poate face doar din experienţă pentru ca principalul pilon al creşterii organice este stabilitatea, iar stabilitatea vine cu organizare.
Despre cum sa ofertăm corect şi rapid am scris in articolul “Cum eficientizăm ofertarea în construcţii”.
Pe lângă factorii de mai sus, pentru a avea un proces de construcţii care să meargă cât mai lin, ar trebui să avem cu toţii o încredere mai mare în ceilalţi, să ne spunem de la început aşteptările şi să investim mai mulţi bani şi resurse în etapa de planificare (pentru că asta ne va scuti mult mai mult în procesul care va urma).
În cazul în care vă doriţi să ştiţi mai multe despre cum putem eficientiza proiectele, despre legislaţia din domeniul devizelor şi despre cum se poate utiliza eDevize eficient, va invit la unul dintre cursurile noastre:
Cluj Napoca
15 octombrie
Oradea
17 octombrie
Iasi
29 octombrie
Suceava
31 octombrie
Slatina
5 noiembrie
Bucuresti
7 noiembrie
Inscrie-te curs