Aş dori să încep articolul de astăzi printr-o poveste.

Discutând cu nişte cunoștințe, mi-au spus că acum ceva ani, când s-au hotărât să-şi construiască o casă, au dat peste acel stil de ofertare numit „meşterul – zeul construcţiilor”. Iniţial au fost foarte încântaţi de preţul mic pe care l-a spus meşterul, surpriza cea mare s-a făcut prezentă de abia câteva luni mai târziu, când muncitorii nu au mai venit la lucru, iar ei plătiseră deja un avans semnificativ.

Acum sunt semi amuzaţi de eveniment, dar atunci au avut un şoc teribil. Întrebarea mea foarte firească a fost: „ dar nu v-aţi gândit la o firmă care să lucreze”. Şi răspunsul a venit de la sine, puteam pur şi simplu să îl prevăd numai privindu-i. „Florin, o firmă este extraordinar de scumpă!”

 

Am oftat lăsându-mă păgubaş.

Din nefericire, metoda „meşterul” este foarte atractivă pentru mulţi oameni, dar metoda cea mai ieftină nu înseamnă că este şi cea mai fezabilă.

Într-adevăr, nu pot să contest raţionamentul conform căruia o firmă de construcţii te scoate mai scump decât „meşterul”. Dar, câteodată ajungi la concluzia că tot pe acolo te scoate. Depinde de cât de zeu sau semi-zeu este meşterul.

Indiferent de ce alegeţi, firmă sau meşteri, devizele sunt între foarte importante şi critic de importante. Cu ajutorul lor poţi avea un cost exact al investiţiei.
    Firmele de construcții
Cred că principalul avantaj pe care-l poate avea contractul cu o firmă de construcţii este că nu o să ofere cel mai mic preţ sau un preţ nefezabil, doar ca să obţină lucrarea. Au la bătaie o imagine şi o reputaţie de păstrat. O reputaţie bună în ceea ce priveşte finalizarea lucrărilor în buget şi timp îşi aduc multe avantaje.

Problema principală: costul mult prea ridicat. Adevărul despre acestea este următorul: contractele sunt dezbătute „la sânge”, firma punând pe foaie toate costurile. Atât cele normale, previzibile cât şi cele neprevăzute.

De exemplu: În timpul lucrărilor balastiera de la care îmi iau materialele se închide din diverse motive. Eu trebuie să caut o altă balastieră, iar dacă găsesc una mai îndepărtată decât cea care s-a închis, asta înseamnă un timp în plus şi nişte bani în plus. E un cost neprevăzut.

 

În plus! Dacă lucrarea depăşeşte suma din contract firma plăteşte diferenţa. În cazul în care echipa întârzie la termen, firma este obligată să plătească despăgubiri beneficiarului.

După cum spuneam ceva mai devreme, firmele au o reputaţie de păstrat, pe o piaţă competitivă. Acest lucru înseamnă cu nu vă vor lăsa lucrarea neterminată. La prima vedere acest lucru poate părea „egocentrist”, dar este ceva mai departe de acest lucru. Gura lumii este cam la fel de mare precum internetul.

Gândiţi-vă!

Atunci când comandaţi mâncare de la un restaurant sau vreţi să plecaţi într-o excursie şi vă uitaţi de cazare, primul lucru este să ne uităm să vedem cum arată locaţia, unde este amplasată, dar mai ales ce spun alte persoane despre locaţia respectivă.

Haideţi să luăm ceva mai concret.

Să presupunem că dorim să achiziţionam un laptop nou. Ne gândim în primul rând pentru ce avem nevoie (Serviciu, jocuri, acasă). Pe urmă intrăm pe un site şi începem să căutam.

Avem şi criteriul preţ, avem (poate) şi criteriul brand, avem uşor trasate performanţele pe care noul laptop trebuie să le aibă şi începem să ne uităm. Automat pe lângă criteriile mai devreme enunţate, o să avem criteriul review-uri (sau părerile clienţilor).

Ceva în genul acesta este şi cu firmele de construcţii. Nu o să aleg o firmă despre care se scrie numai de rău. E normal!

Revenind la faptul că nu or să vă lase lucrarea neterminată. să spunem că, din motive financiare, te afli în postura de a nu putea achita (o anumită perioadă). Echipa de meseriaşi va abandona lucrarea şi va lua o altă lucrare. Poate este greu de crezut. Dar există cazuri.

Un alt avantaj pe care îl au firmele de construcţii este că, în funcţie de numărul de lucrări, de dimensiunea firmei, firma poate discuta direct cu producătorul şi poate cumpăra materialele mult mai ieftin, achiziţia fiind una de tip en-gros.

Da!

O spun şi o repet, este foarte adevărat faptul că au un cost mai ridicat! Dar gândiţi-vă că puteţi da de meşteri atotcunoscători sau de ofertanţi „pe experienţă”.

„Construieşte calitativ, nu cantitativ.”

Haideţi să vedem care este şi implicarea celorlalţi piloni importanţi într-un proiect de construcţii:
  1. Arhitecții
  2. Dirigintele de șantier
  3. Beneficiarul
  1. Arhitecții
Discutam într-un articol precedent despre faptul că în construcţii există tendinţa de a subevalua munca arhitectului. După cum spunea un prieten foarte revoltat de acest lucru: „păi atunci, dacă e chiar aşa de inutil omul acela, de ce să îl mai avem?! Şi aşa dacă îl avem îl plătim la preţ de seminţe!”

Acum haideţi să vorbim realistic! Nu ştiu exact câţi beneficiari ştiu de ce materiale au nevoie pentru construcţia a ceva şi mai ales cât timp au să se intereseze de ce materiale au nevoie.

De cele mai multe ori se investeşte mult prea mult în lucruri în care nu ar trebui investit, iar în ceea ce ar trebui să investim cu adevărat nu o facem. Păi da…şi pe urmă, la un an după ce terminăm apar lucrările de mentenanţă.

Arhitectul este unul dintre oamenii pe care trebuie să îi aveţi, deoarece vă poate sfătui în ceea ce priveşte materialele necesare pentru construcţie.

Gândiţi-vă! Pentru o singură decizie, lucrezi cu câte 4 fişe tehnice în paralel. E un nivel de muncă crunt, titanic.

Tot într-o discuţie cu cineva mi s-a spus că arhitectura în Romania nu a evoluat foarte mult, aş spune că se înşela.

 

Căutând ceva informaţii am dat de „Misiunile arhitectului” din 2014,( regăsite pe site-ul Ordinului Arhitecţilor din Romania (OAR) ), care reglementează următoarele:
  1. „Arhitectul va întocmi conţinutul cadru/livrabilele ce descriu fezabilitatea investiţiei, în conformitate cu prevederile legale aplicabile, pentru lucrările publice, sau în conformitate cu prevederile contractuale, pentru lucrările private.
  2. Pentru proiectele aflate în etapa de concept (pct. 3), în vederea stabilirii fezabilităţii investiţiei, conform cu prevederile legii, arhitectul va trebui să elaboreze o documentaţie tehnico-economică specifică.
  3. Îndeplinirea acestei misiuni presupune, de asemenea, estimarea costurilor, planificarea desfășurării în timp, solicitarea, urmărirea stadiului de elaborare și ridicarea de avize (dacă se convine, de comun acord, ca arhitectul să preia acest serviciu).
  4. Asumarea de către arhitect a îndeplinirii acestei misiuni și stabilirea onorariului aferent semnifică angajarea lui în elaborarea celor menţionate mai sus și a celorlalte livrabile necesare descrierii fezabilităţii investiţiei, în condiţiile legii și ale contractului.”
  1. Dirigintele de șantier
Ca şi investitor nu ştiu exact cât timp ai să stai „cu furca” să vezi cât de calitativ este construită clădirea ta. Mai mult decât atât, nu ştiu exact câtă expertiză are investitorul în această situaţie.

Indiferent că este vorba de lipsa timpului sau lipsa expertizei, investitorul mai are nevoie de un ajutor. Dacă arhitectul îl poate ajuta în a alege cele mai optime materiale de construcţie, dirigintele de şantier, este acea persoană care-l reprezintă pe investitor în relaţia cu celelalte persoane implicate în proiect şi răspunde direct în faţa investitorului pentru calitatea construcţiei.

Spuneam ceva mai devreme să construim calitativ, nu cantitativ.

Principala atribuție a dirigintelui de şantier este realizarea de verificări pe şantier în vederea executării unor lucrări de calitate şi în conformitate cu datele înscrise în proiectul tehnic şi caietul de sarcini. De asemenea, el întocmește cartea tehnică a clădirii.

Din 2015, angajarea unui diriginte de şantier inclusiv pentru construcţia de case este obligatorie, iar neîndeplinirea acestei cerinţe se sancţionează cu amenzi între 5.000 şi 10.000 lei.

 

  1. Beneficiarul
Urmărind puţin fluxul proiectelor, mi-am dat seama că există o comunicare slabă între beneficiar şi restul participanţilor la proiect. De multe ori în comunicarea dintre beneficiar şi arhitect de exemplu intervin diverse piedici, pentru că nu există o bază comună minimă de la care să pornească o discuţie. Poate pentru că unii paşi sunt opţionali.

De exemplu, în proiectele publice se face o notă conceptuală în care se stabileşte necesitatea, oportunitatea şi cel mai important (în tema de proiectare) nevoile funcţionale ale beneficiarului!

Din punctul meu de vedere, aceasta ne ajută să avem o bază comună de discuţie cu arhitectul/proiectantul şi să luăm împreună o decizie despre locurile în care putem să investim suplimentar.

Un prieten îmi spunea o dată: „Ştii care este regula numărul 1 pe care toată lumea ar trebui să o aplice, indiferent de domeniu? Nu începe niciodată un proiect, dacă nu ai resursele necesare”.

În concluzie, aş spune că problemele cele mai mari în proiectele de construcţii apar din cauza comunicării deficitare şi a neîncrederii care apare între toate părţile implicate. Poate nu toată lumea este bine intenţionată, dar dacă nu plecăm la drum cu încredere în colaboratorii noştri (bineînţeles cu mecanismele de verificare care există în piaţă) proiectul nostru se va finaliza greu şi ne va scoate „peri albi”.

 

Florin Manoloiu
Commercial and Tendering Director|eDevize