În era manipulării online, nimeni nu mai ştie la ce să se aştepte. Sunt prea multe ştiri care anunţă dezastrul şi la fel de multe ştiri care anunţă lapte şi miere.
Haideţi să o luam pas cu pas şi să analizăm ce se întâmpla în Economie.
La nivel mondial:
  • conform Fondului Monetar International, economiile emergente (economiile ţărilor care au o rată  de creştere bună a veniturilor populaţiei, dar sunt încă sub media ţărilor dezvoltate şi au o piaţă de capital reglementată şi eficientă) au avut anul trecut o creştere de 4,5%, iar pentru 2019 se preconizează 4.4%. Acesta este un indicator de stabilitate deoarece nu mai vedem exploziile de dinainte de criza (care erau şi nesustenabile) cu creșteri în medie de 8%. Să nu uităm că economiile emergente sunt şi cele care au nevoie de cele mai mari infuzii de capital şi care prezintă risc de deficit bugetar mare.
  • jocul de-a şoarecele şi pisica dintre SUA şi China, pare să fie cea mai mare ameninţare la adresa economiei globale. Acuzaţii din ambele părţi, taxe, etc. Aş zice că totuşi retorica lor este una mai mult de intimidare şi nu una care să pregătească cu adevărat un război economic. Dacă analizezi declaraţiile şi te uiţi cât de transparente sunt, poţi să-ţi dai seama că la momentul acesta este o încordare de muşchi şi nu se pregăteşte pe ascuns un război economic. Nu cred că un “general” ar lăsa să respire tacticile lui de război în media cu atâta lejeritate
  • economia Germaniei nu mai creşte. Asta nu ar trebui să fie o noutate. Nemţii sunt sigur că s-au pregătit, deoarece se cunoştea faptul că au o populaţie îmbătrânită, care nu mai consumă la fel de mult ca în trecut. În plus, Germania este o ţară care produce scump din cauza costurilor de muncă ridicată şi are nevoie de o infuzie de oameni care să se ocupe de “job”-urile de jos.
  • partidele populiste de centru-dreapta sau extremă dreapta au început să piardă teren important, vezi cazurile Austria şi Italia
Toate cele 4 puncte de mai sus, ne arată o economie mondială stabilă aşa că pe termen scurt şi mediu nu ar trebui să ne aşteptăm la crize sau boom-uri.
România:
România ar putea şi să fie încadrată ca o economie emergentă, dar din păcate nu îndeplineşte condiţia de a avea o piaţă de capital reglementată şi eficientă. Creşterea Economică a României este una bună, stabilă şi ar trebui să se menţină pe cursul acesta între 4% si 5%.
Totuşi dacă te uiţi în presă, ai zice că în România este un dezastru economic şi că mâine nu vom mai avea ce mânca. Manipularea este în floare. Oamenii au încurajat creşterile de salarii pentru medici şi profesori, au solicitat dublarea alocaţiilor şi acum urlă ca avem costuri bugetare şi sociale prea mari.
Pot să înţeleg de multe ori analiştii care se lasă ispitiţi de sintagma conform căreia, creşterea unei ţări poate să vină doar cu creşterea producţiei industriale şi a investiţiilor. Pot să înţeleg, pentru că este adevărat. Ce nu pot să înţeleg este de ce analiştii nu se uită şi la ce s-ar întâmpla în ţară dacă nu s-ar lua şi măsuri sociale.
Văd că e un trend să ataci categoriile defavorizate social. Să spui că dacă se implementează legea pensiilor o să murim cu toţii de foame, fără să te gândeşti că deja avem oameni care trăiesc (numai ei ştiu cum reuşesc) de pe o zi pe alta.
Ştiţi ce ar însemna să laşi pensiile la nivelul de acum, unde raportul pe 2018 dintre pensia medie şi salariul mediu este de 42% (în Germania, este 85%, iar în Franța este 88%)? În condiţiile unei creşteri economice de 4-5% si cu o inflaţie de 3-4% în câţiva ani, oamenii nu ar mai avea bani nici să-şi cumpere pâine în fiecare zi. Aşa că de unde atâta ură?
România are în momentul de faţă nevoie de măsuri sociale la fel de mult ca de investiţii. Deşi în medie oamenii din România trăiesc mai bine decât cei din Ungaria, din punct de vedere al nevoilor pe care reuşesc să şi le acopere oamenii săraci, suntem departe. Şi va rog să nu-mi spuneţi că săracii sunt de vină ca sunt săraci, pentru ca votează cu x sau y.
Ca să ajuţi săracii, trebuie să scazi nivelul taxelor indirecte (precum TVA) şi să creşti măsurile sociale. Din păcate asta duce la investiţii financiare care nu produc bani, dar din fericire produc o cât de mică echitate socială.
Deci e clar, ca avem nevoie de un miracol. Pentru că e greu să susţii şi investiţii şi nevoi sociale. Acest miracol ar putea să vină dintr-o negociere cu Uniunea Europeana care să ne permită o derogare de la cel mai important indice al sustenabilităţii economice, deficitul bugetar. În momentul de faţă, ţările din UE sunt obligate să se menţină cu deficitul bugetar la un maxim de 3% din PIB. Când deficitul s-a stabilit la 3% nu s-a ţinut cont (din păcate) şi de datoria publică din momentul de faţă. România a fost băgată în aceeaşi oală cu ţări care au o datorie publică de 180% faţă de PIB (Grecia), de 80% faţă de PIB (media UE şi Franţa) deşi România are o datorie publică de aproximativ 35% din PIB. Unele dintre cele mai mici datorii publice din UE le au Romania şi Bulgaria. Ghici ce, ţările care sunt si ele mai sărace.
Atunci îmi vine să mă întreb, oare noi nu suntem mai săraci şi pentru că atunci când alte ţări se împrumutau, Ceauşescu s-a decis să achite datoria publică a României?
Pentru a putea să crească fără să-şi lase oamenii dezavantajaţi social să moară, România are nevoie de o derogare de la indicele de 3%. O derogare care să ţină până la momentul în care datoria publică a României ajunge aproape de media Europeană.
Construcţiile
OUG 114 a adus un mare plus în construcţii. După 4 ani de stagnare, ani în care construcţiile au rămas pe linia de plutire doar datorită sectorului rezidenţial, România are cea mai mare creştere din Europa în luna iunie (doar Ungaria se apropie de noi), +23,3% versus media EU19 de 1% sau EU28 +0,6%. Sursa – Eurostat.
Din păcate, sectorul construcţiilor nu o să poată exploda pe termen scurt din cauza a 2 factori:
  • lipsa forţei de muncă. Chiar şi dacă am aduce 200.000 de oameni din spaţiul extracomunitar (Asia, Africa), tot ar fi greu, pentru că un val atât de mare ar aduce productivitate în 20 de ani, iar în tot acest timp, statul ar fi nevoit să aibă grijă de ei şi să-i integreze în societate. În general în politică obiectivele se fac pe termen scurt (un ciclu electoral), aşa că îmi este greu să cred că cineva va face un plan pentru următorii 20 de ani.
  • productivitatea mică, care vine ca urmare a lipsei de încredere dintre părţi. Această lipsă de încredere se poate diminua, devenind cu toţii “zen” sau prin implementarea unor mecanisme de cost control mult mai clare. Misiunea eDevize este de a avea o Românie construită prin încredere, iar pentru asta ne-am propus ca soluţiile IT pe care le aducem în piaţă să asigure o bună comunicare în toate părţile implicate. Eficientizarea proceselor din companiile de construcţii va aduce stabilitate şi predictibilitate, ceea ce produce o creştere economică sănătoasă.
In concluzie:
  1. la nivel mondial, din punct de vedere economic, lucrurile sunt stabile
  2. economia României creşte, dar ca să-şi poată atinge potenţialul ar avea nevoie de o derogare de la ţinta de deficit. Fără această derogare nu se vor putea susţine şi măsurile sociale şi investiţiile
  3. avem în sfârşit creştere în construcții, dar rămânem cu problema deficitului de forţă de muncă şi productivitatea mică
Florin Manoloiu
Commercial and Tendering Director|eDevize