O vorbă populară românească spune că „toamna se numără bobocii”. Pentru mine „a număra bobocii”, înseamnă să-mi fac planurile şi bugetul pentru anul următor.

După câţiva ani aş spune „dezastruoşi” pentru domeniul construcţiilor, se pare că se anunţă o perioadă ceva mai bună, poate chiar la nivelul 2010.

Haideţi să trecem prin ce au însemnat ultimii ani în construcţii.
    Anul 2017- un an al paradoxurilor?
Da! Cu siguranţă anul 2017 a fost un an al paradoxurilor pentru domeniul construcțiilor. La final de 2017 România a raportat o creştere de 7% în PIB, iar construcţiile rezidenţiale o creştere de 70% faţă de anul anterior. Toate bune şi frumoase, dar de unde paradoxul?

 

Haideţi să vedem!

Per total construcţiile au scăzut cu 5,4% în 2017. Asta în condiţiile în care veneam după un an 2016 în care au scăzut cu 4,8% faţă de 2015.

Poate o să vă întrebaţi: „Pai, ok, care este explicaţia?! Ceva e puţin ilogic!”

Explicația este una foarte simplă!

Ponderea consumului (construcții rezidențiale) în construcții este una mică faţă de cât înseamnă proiectele de infrastructură (fonduri publice).
    Investiţiile publice reprezintă 66% din PIB-ul generat de construcţii
S-a tot discutat în spaţiul public de creşterea PIB datorată doar creşterii consumului iar asta se vede clar în construcţii. Au crescut cumpărările de case/apartamente, dar ele singure nu pot duce în spate o industrie care conform ARACO (Asociația Română a Antreprenorilor din Construcţii) şi FPSC (Federația Patronatelor Societăţilor din Construcții) are un potenţial de a genera 8-9% din PIB.

 

Ultimul an în care piaţa construcțiilor din Romania a înregistrat creștere a fost anul 2015 care a beneficiat şi de un puternic aport al investiţiilor publice. Practic PIB-ul total pe construcţii în 2017 a fost mai mic decât cuantumul total al investiţiilor publice în anul 2015, 40,3 miliarde de lei în 2017 în condiţiile în care în 2015 doar investiţiile publice au fost de 41,3 mld Lei.

An201520162017
Pondere construcţii în PIB7,40%6%4,60%
Investiţii publice (mld Lei)41,329,526,7
Investiţiile publice reprezintă , chiar şi într-un an în care sectorul rezidenţial a crescut cu 70%, iar cel public a scăzut cu 9,5%, 66% din PIB-ul generat de construcţii.

Revenind la prezent, predicţiile pentru 2018 şi 2019 sunt bune şi foarte bune atât pentru creşterea PIB, cât şi pentru dezvoltarea construcţiilor. Am luat în calcul 2 predicții:
  1. IIF (Institutul internaţional de finanțe)
  2. CNP (Comisia națională de strategie şi prognoză)
InstituţieIIF
Institutul internaţional de finanțe
CNP
Comisia națională de strategie şi prognoză
PIB România 2018+5,1%+6,1%
PIB România 2019+4,2%+5,5%
Pondere construcţii în PIB 20185,2%5,6%
Pondere construcţii în PIB 20195,1%6,1%
Dacă ar fi să transpunem procentele de mai sus în cifre, conform CNP, PIB-ul României în 2019 ar ajunge la 960,73 mld lei (locul 14 în UE, peste Cehia şi Portugalia totuşi, ţări care au aprox. ½ din populaţia României), iar conform IIF ar ajunge la 939.94 mld lei.

Dacă la aceste valori aplicăm predicţiile legate de ponderea construcţiilor în PIB, ajungem la:
  1. 58.6 mld lei conform CNP (+45% faţă de 2017)
  2. 47.93 mld lei conform IIF (+ 19% faţă de 2017)
Practic, conform CNP, investițiile publice în 2019 ar trebui să fie în jur de 38,67 mld lei aproape la nivelul anului 2015 sau chiar mai mari (daca sectorul rezidenţial nu-şi păstrează aportul).

Nu consider că aceste creşteri sunt imposibil de atins din punctul de vedere al obiectivelor, mai ales că se vede o creştere la nivelul proiectelor de construcţii de pe SICAP, dar şi mai important, trebuie să ţinem cont de faptul că anul 2019 este (ca şi 2015) an premergător alegerilor locale şi parlamentare.

Asta ne aduce în faţa unei probleme majore cu care se confruntă companiile de construcţii din România.

 

    România în deficit de forţă de muncă în domeniul construcţiilor
Din poza de mai sus lipseşte un element fără de care nici un proiect de construcţii nu se poate realiza, forţa de muncă.

În condiţiile în care şi anul acesta este foarte greu pentru companii să găsească muncitori calificaţi, nici nu pot să-mi imaginez ce va fi în 2019. Se pare că deocamdată nimeni nu are o soluţie pentru această problemă. Domnul Călin Popescu Tăriceanu a declarat zilele trecute că poate problema s-ar rezolva dacă am putea sa plătim doar salariul minim către muncitorii extracomunitari.

Nu cred că Uniunea Europeană ne va face o concesie de genul acesta (regula este ca pentru a aduce un muncitor extracomunitar într-o ţară din Uniune, eşti obligat să-l plăteşti cu salariul mediu pe economie – 2.648 Lei Net la nivelul lunii iunie) şi nici nu cred că ar ajuta foarte mult. Companiile de construcţii sunt dispuse şi acum să plătească salariul mediu pe economie unui muncitor calificat şi care nu-i lasă cu fundul în baltă.

Alte păreri din piaţa sunt legate de creşterea salariului mediu din România, astfel încât românii să revină în ţară. Am citit o părere foarte interesantă a Lidei Pleniceanu în ZF, în care se vorbeşte că pentru un venit NET in jur de 3.000 de lei mai mulţi Romani s-ar întoarce să lucreze în ţară.

Cred că un astfel de venit ar face mai mulţi oameni să revină în ţară, dar nu cred că este valabil şi pentru sectorul construcţiilor.

 

De ce? Marea majoritatea Românilor care lucrează în construcţii au plecat din tari precum Italia, Spania, Grecia unde salariul în construcţii este între 1.000 şi 1.500 de Euro şi au emigrat înspre ţări în care sunt mult mai bine plătiţi.

În Germania, Franţa şi Anglia un salariu mediu în construcţii este in jur de 2000-2500 Euro(respectiv Lire). Dacă mergem mai departe şi luăm un cost de viaţă cu 500 şi 800 de Euro mai mare în ţările de mai sus faţă de România, tot rămânem cu o diferenţă în jur de 1.000 de Euro la salariu.

Cu aceşti bani oamenii pot să-şi îngrijească familiile din ţară, să-şi ţină copiii la şcoală şi să pună şi nişte bani deoparte pentru bătrâneţe. Sacrificiul este unul mare, dar nu ştiu dacă o să găsiţi prea mulţi oameni care să renunţe la siguranţa oferită de acest venit suplimentar.

Toate astea mă fac să nu am speranţe de la faptul că se vor întoarce românii acasă.
    În condiţiile acestea ce facem?

În primul rând, mediul concurenţial din piaţa locurilor de muncă vă duce la o creştere substanţială a venitului pe acest sector. Asta va reprezenta un risc major pentru majoritatea companiilor, deoarece se poate trece foarte uşor de la sustenabil la faliment.

În al doilea rând, locurile de muncă vacante vor fi ocupate de muncitori aduşi din afara spaţiului european (în special din Asia) care vor fi fericiţi cu venitul de 600-700 Euro(de 6-7 ori mai mare) faţă de patria lor.

Nu ştiu cum vad naţionaliştii asta, dar tind să spun că oricum nu este important. Legislaţia trebuie să fie uşurată, astfel încât implantul de forţă de muncă din străinătate să fie făcut cât mai uşor. Multe dintre marile puteri mondiale au ajuns la acest statut cu ajutorul emigranţilor şi nu văd de ce nu am face şi noi asta.

Fără implant de forţă de muncă, proiectele care sunt acum pe hârtie nu se vor putea realiza, iar economia va stagna.

În concluzie, vom avea un final de 2018 şi un 2019 extrem de interesant.

Florin Manoloiu
Commercial & Tendering Director|eDevize