Aho, Aho copii şi fraţi,
Staţi puţin şi nu mânaţi
Mâine anul se-nnoiește
Legislaţia se-nvecheşte
Decontări nu se mai fac
Contractele, nu se ştie cum se refac.

Acum că am intrat puţin în spiritul sărbătorilor, e momentul să ne gândim cu groază că vine 1 ianuarie 2019 şi din nou o să avem schimbări legislative fără să avem un cadru clar de implementare.

Mai întâi haideţi să vedem ce s-a întâmplat la începutul acestui an.

A fost odată ca niciodată…

La începutul anului 2018, piaţa construcţiilor a intrat în haos, pentru că s-a făcut o nouă recapitulaţie (datorată trecerii taxelor de la angajator la angajat), fără a se da o directivă despre cum se va aplica la contractele deja în desfăşurare.

 

Haosul a fost şi mai mare, deoarece schimbarea recapitulaţiei a venit şi cu o creştere a salariului minim pe economie.

Practic, înainte de 1 ianuarie 2018, costul fiecărei investiţii era format din:
De la 1 ianuarie 2018, recapitulaţia este sub forma:
  • Costul net al investiţiei
  • Cheltuielile directe
    • Contribuţia asiguratorie pentru muncă (2,25%)
  • Cheltuielile indirecte (uzual între 5% şi 15%)
  • Profit (uzual între 3% şi 7%)
Această modificare a fost adoptată de guvern prin O.U.G. 79/2017 din 08.11.2017 şi publicată în monitorul oficial la data de 10.11.2017. Pe 29.11.2017 guvernul adopta, şi în aceeaşi zi este publicată în Monitorul Oficial, H.G. 846/2017 care prevede creşterea salariului minim pe economie la valoarea de 1900 lei brut.

E şi de aici a urmat haosul….

În primul rând, într-o societate performantă, genul acesta de modificări (modificări majore), ar trebui să fie anunţate cu minim 3 luni înainte de termenul la care se vor implementa, ca să avem timp să refacem bugete, acte, etc.

În al doilea rând, genul acesta de modificări, ar trebui să aibă termene diferite de implementare! Nu de alta, dar pe urmă se creează confuzii.

În al treilea rând, şi cel mai important, în momentul în care faci modificări de genul acesta, ar trebui să faci şi un manual de implementare, care să conţină toate cazurile. Din păcate, pentru H.G. 97/2017 nu a fost cazul. ANAP a publicat în data de 5 februarie 2018 notificările 265 şi 264.

 

Practic, au trecut „doar” trei luni de la momentul în care s-a publicat OUG 79 până la momentul în care am avut un ghid de implementare pentru contractele în desfăşurare.

Din fericire noi la eDevize am anticipat bine cum se va face trecerea. Aşa că am pus la dispoziţia clienţilor noştri o funcţie prin care îşi puteau actualiza manopera fără să modifice preţul final al contractului, încă de la jumătatea lunii Ianuarie.

Totuşi!

Îmi amintesc cu groază de acele zile în care toată lumea era confuză, în care nu s-au putut face deconturi şi în care telefoanele sunau non-stop. Pe lângă faptul că nu aveam o decizie despre cum să facem trecerea la noua recapitulaţie de la 01.01.2018, oamenii puneau la pachet O.U.G. 79 cu H.G. 846. Întrebarea cea mare era: „cum actualizez/pot să actualizez contractul?”

Am avut două cazuri separate:
  1. O.U.G. 79
Trebuia încheiat un act adiţional la contract pentru actualizarea lui conform OUG 79. În cazul în care ajustarea preţului manoperei nu afecta costul total al investiţiei (aveam doar actualizarea manoperei cu indicii care erau înainte trecuţi la cheltuieli directe) atunci situaţia era considerată modificare contractuală nesubstanţială.

Tot legat de OUG 79, aveam şi situaţia în care aveam o modificare a preţului total al investiţiei (pentru a nu pierde bani contractorii ar fi trebuit să actualizeze cu aproximativ 4% preţul total al manoperei).

În aceasta situaţie se trata ca o actualizare a preţului investiţiei. Acest lucru însemna că pentru a face actualizarea, ar fi trebuit ca în contractul iniţial să fie „prevăzută posibilitatea ajustării prețului contractului ca urmare a unor modificări legislative în baza art. 28 alin. (5) din H.G. nr. 395/2016, atunci modificarea contractului se face în baza prevederilor art. 221 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 98/2016.”
  1. H.G. 846
Aici treaba era destul de simplă, dacă în oferta iniţială aveai oameni care erau plătiţi cu salariul minim pe economie, puteai sa actualizezi valoarea contractului (dacă aceasta era prevăzută în contract. Dacă nu era prevăzut, pierdeai bani.

Cam asta s-a întâmplat în 2018

Ce ne rezervă 2019?

La data la care scriu articolul acesta, 03.12.2019, încă nu s-a dat H.G. care să ne anunţe ca de la 1 ianuarie se măreşte salariul minim pe economie. Oricum, deoarece legislaţia nu s-a schimbat, vom putea să ajustăm contractele doar dacă avem această posibilitate trecută în ele.

Practic, mai sunt mai puţin de 30 de zile până la data anunţată „oficial” pentru schimbarea salariului minim pe economie. Vorba răposatului profesor Dem Rădulescu: „Puţin, foarte puţin”.

La sfârşitul lunii noiembrie, guvernul a declarat că a ajuns la un acord cu patronatele din construcţii, ca sectorul construcţiilor să fie declarat sector prioritar şi de importanţa naţională pentru următorii 10 ani.

 

S-a luat această decizie ca urmare a doi factori despre care scriam în articolele precedente:
  1. scăderea ponderii construcţiilor în PIB (în 2017 a ajuns la un minim istoric de 4.6%)
  2. lipsa acută a forţei de muncă
Să speram că acest proiect se va derula cu succes, pentru că el vine cu multe măsuri bune pentru contractori:
  1. Un salariu minim brut de 3.000 de lei pentru construcţii cu un nivel de taxare de doar 700 de lei. Ceea ce ar însemna un salariu minim net de 2.300 lei.
Încă nu e perfect, dar aş spune că este mai aproape de un venit care să ne asigure că nu mai pierdem forţa de muncă. Aceasta schimbare nu va avea impact asupra recapitulaţiei pe 2019, dar va avea un impact asupra contractelor în desfăşurare.
  1. Să se facă o diferenţiere clară între: ajustarea preţului contractului şi actualizarea preţului contractului.
    1. Ajustarea contractului să se facă cu indici generali de la INSSE şi cu schimbările legislative. De asemenea, să nu mai fie legată de existenţa unei clauze de actualizare/ ajustare.
    2. Actualizarea contractului să se facă dacă există fluctuaţii foarte mari ale unor preţuri de materiale şi să ţină cont de momentul depunerii ofertei (ca t0) şi nu de momentul semnării contractului.
  2. Pentru lucrările de interes naţional, autoritatea contractantă să plătească în avans 30% din valoarea lucrării (sumă care se va scădea din facturile care se vor emite pe parcursul întregii lucrări).
  3. Că tot vorbeam despre calitate într-un alt articol, se va introduce o certificare profesională pentru firmele din construcţii, iar în funcţie de aceasta certificare, companiile vor putea/nu vor putea să aibă contracte de lucrări publice.
Deşi afară este un îngheţ cumplit, eu simt un miros de primăvară în construcţii. Acum, speranţa mea este să nu rămânem doar cu mirosul/vorbele.

Florin Manoloiu
Commercial and Tendering Director|eDevize